I-am văzut faţa lui capatos pentru 10 secunde şi brusc am simţit cum creşte spiritul critic în mine. Jos în bară o fereastra de chrome zacea, facebook să fie. Brusc văd un update ciudat. X like amintiri chinuitoare :-? Hă?!?
Am văzut fel şi fel de pagini ipocrite pe facebook pe care o ard hipsterii ciudaţi, coclari şi alte specii, dar asta e ceva nou. Logic, după titlu şi o deducţie făcută sub influenţa berii constat că e vreo nefutută cu labii prea depărate să o bage cineva în seamă în viaţa reală.
Click pe poză care vreţi să vă amuzaţi puţin. Adică e hilar. Când începi oamenii să fie veseli pe facebook, e ca şi cum ai vinde făină pe post de heroină unor copii de clasa a 5-a. Partea funny e că prinde, logic nu o să zic la ce fel de personaje, vă prindeţi voi.  Şi când arunc o privire la cine deţine pagina surpiza surprizelor de zici că andreea marin făcea o muie în direct.









În loc de nefutută apare ăsta cu tricou roz.

Ps: mă doare fix în vârful Î-ului că voi ascultaţi animal x la casetofon şi copii din ziua de azi fut vremea pe net. Asta e un lucru bun. Mai multe persoane uşor de înrobit

Până să dea căldura eram cinci-sase persoane pe strada care mergeam rapid ca la maraton, dara să ne uitam în stânga şi în dreapta că ne îngheţau testiculele din mers. Acum, că venise şi primăvara au apărut fel şi fel de specii, unele noi, pe care primăverile trecute nu le-au prezentat la Animal Planet, dar şi unele de mult strămutate pe strazile oraşului. Nu ai loc să arunci o flegmă în nici un magazin fără să nimereşti un ţigan. < dă-mi un leu, dă-mi pula, da-mi 50 de bani, dă-mi şi iară dă-mi> până te înduri de el şi îi îndoi faţa sau procedezi ca şi cretinii şi susţi cerşetoria oferindule bani să îşi cumpere ţigări.
Ar trebui legalizat un sport care să implice omorâtul de negrotei pe stradă şi să fie incluse premii mari de tot. Cică sunt minoritate şi alte căcaturi şi cum uni susţin că au drepturi. Futuvă'n ficat de idioţi care aţi declarat că asemenea specie are drepturi.
Apoi au mai apărut aştia aşa mai tinerei, tunşi la fel ( de parcă toţi s-au tuns la aceaşi pizda după modelul unui castron de macaroane) cu căştile pe urechi şi cu Inna la maxim şi o ard ei aşa club-manelistic. Unii ceva mai vechi în arta de a freca pula pe strada, merg cu telefonul în mână din care urlă rîgîit guţa sau alte specii de parizel grotesc, scuipând seminţe în toate direcţile.

De multe ori ne confruntăm cu problema pierderii fişierelor importante de pe hardisk-uri, carduri de memorie, stick-uri sau orice alt mediu de stocare. Marjoritatea persoanelor se împacă cu ideea că aceste date au fost pierdute definitv. Ei bine unele sunt unice,de exemplu pozele de la un eveniment important. Există firme specializate în recuperarea fisierelor dar această operaţiune e costisitoare. Aşa că vin în ajutorul celor care se confruntă cu această problemă cu un mic program care vă va ajuta să recuperaţi din datele pierdute.
Softul în cauză se numeşte Recuva şi e făcut de aceaşi companie care produce şi Ccleaner. E disponibil gratuit la aceastră adresă. La început am fost sceptic în privinţa lui deoarece fiind o variantă gratuită. Recent m-am confruntat cu problema de a sterge tot de pe un hardisk de 500 gb printre care şi poze şi alte date importante.
Am zis să încerc să recuperez o parte din ele.
Zis şi făcut. Şi am reuşit cel puţin pozele să le recuperez integral, asta fiind după formatarea întregului hdd şi reinstalarea windows-ului.






Spor la recuperat date. Pentru orice nelămurire lăsaţi un comentariu şi voi încerca să vă ajut.

Două chestii sunt undeva în top 10 lucruri pe care le urăsc cel mai mult. Vânzătoarele care au replici de genu ,, Nu am să vă dau rest" şi funcţionari publici care au comportament de fermă.
Ieri mi-a fost dat să întâlnesc ambele situaţii. Trebuia să ajung undeva la finanţe pentru a plăti o taxă. Grabit ajung în statia de autobus şi constat consternat că nu am bilet. Bun, mă duc şi cumpăr unul. Bilete se găseau la un magazin non-stop din apropiere. Ajung, scot rapid o bacnotă de zece lei şi cer un bilet. Vânzătoarea îmi dă biletul, după care îmi spune cu o voce acră că nu are să îmi dea rest. Încep să mă enervez. Caut prin buzunare şi reuşesc să strâng trei lei. Lipseau exact treizeci de bani. Îi explic că nu mai am nimic mărunt şi să încerce să îmi dea rest. Nu!
[ Zilele trecute exact la acelaşi magazin în momentul când mi-am luat baterii mi-a oferit în loc de treizeci de bani o cutie de chibrituri. ]
Îmi amintesc faza şi încep să caut prin geantă. Surpriză, cutia de chibrituri era acolo. Asez pe tejghea trei lei şi cutia de chibrituri. Vânzătoarea mă priveşte consternată.
- Nu pot accepta cutia de chibrituri...
- Adică mie poţi să mi-o dai ca şi rest, dar tu nu poţi să o iei ?!
Bag biletul în buzunar şi plec. A strigat puţin după mine, apoi a renunţat, a luat cutia şi banii.
Case solved !
Ajuns la finanţe, mă adresez dudui din spatele primului ghişeu.
- Vreau să plătesc....
- Mergeţi la ghişeul 6 sau 7.
Ajung la ghişeul indicat, la şase era o altă moartă, la şapte nimeni.
- Bună ziua, vreau să platesc .... .
- Aşteptaţi puţin să vină colega de la ghişeul şapte. Ok, astept ce aştept nimeni nimic. Încep să îmi pierd răbdarea.
- De la primul ghişeu mi sa spus că pot plăti la ambele, deci dumneavoastră aţi putea să îmi faceţi....
- BINE! ( pe un ton absolut inacceptabil)
 Îi înmânez buletinul, îmi face foaia.
- Mergeţi la ghişeul 8 şi plătiţi, acolo o să vă dea şi foaia. Ajung la 8, aştept să îşi termine funcţionara conversaţia la telefon, îi explic ce şi cum. Îi dau banii, îmi dă foaia. Privesc spre foaie şi imediat observ greşala. Numele de familie scris greşit. Iau foaia mă întoc la ghişeul anterior.
- Mi-aţi greşit numele !
- Imposibil aşa ceva.
După ce verifică foaia şi buletinul constată greşala, îmi face un nou document. Reuşesc să scap de la finanţe şi ajung la poştă. Aici mă adresez unei angajate.
- Un timbru de 2 lei vă rog frumos
- Sigur. ( îmi dă timbrul îi dau o bacnotă tot de zece lei) Dar.. nu am să vă dau rest.
- Poftim ?! cum adică nu ai să îmi dai rest. Dacă vă dădeam de exemplu 100 de lei...
- Pai încearcă tu să schimbi banii undeva ..
Răbufnesc în mod automat.
- În primul rând nu mi te adresa cu ,, tu'' şi doi e de datoria ta să îmi dai rest. Nu mă interesează, te descurci~!  ( mă priveşte suprinsă)
Până la urmă a mers la un magazin din vecinătatea poştei şi a schimbat banii. E de-a dreptul inadmisibil ca un funcţionar de la poşta română să nu aibă rest de la zece lei. Plus că vocabularul celor din instituţiile publice ( cu foarte puţine excepţii) lasă de dorit. Problema e că multă lume acceptă acest lucru şi pur şi simplu se complac cu acest comportament. Dacă toţi ar reacţiona negativ la semenea comportament în mod cert ceva s-ar schimba.

Recent am descoperit latura animală a prietenului meu patruped. Niciodată nu credeam că animalul astă mic de ( 55 kg ) poate fi atât de agresiv. Acţiunea sa solvat fără râni grave asupra victimei :)) dar sperietura a fost pe cinste. Aşa că urmează câteva sfaturi despre cum ar trebui să reacţionam când suntem atacaţi de vreun hamham:


- Nu-ţi pierde cumpătul dacă ai fost atacat de un câine.
- Nu intra în panică!

Bleah! Deja disper, de ceva vreme pe fiecare canal tv se prezintă aceleaşi ştiri doar sub altă formă. <iadul alb, trenul groazei, cod verde portocaliu, albastru >. Cam cât de ipocrit poţi sa fi, ştiind că afară sunt destule grade sub 0 şi multă multă zăpadă, să pleci la drum cu copii după tine, să intri cu maşina pe drumuri înzăpezite, chiar dacă sunt închise. E tipic. Doar noi suntem un fel de popor supraoameni care cu un logan obosit pot înfrunta nămeţi de peste 2 m. Cel mai mult mi-au plăcut cei care, rămaşi în tren nu au mîncat şi nu au băut. Sigur sunt români ? Unde e bucata de slănină şi ceapă + ţuică de rigoare? Dubioasă treabă.

Suntem prea pasivi sa vedem dincolo de noi, suntem prea lacomi sa ne gandim dincolo de noi, iar egocentrismul si narcisismul se transforma usor in lama care distruge fiecare lucru care conteaza.  Ajunsi la limita de jos, stergem cu propria piele praful prostie noastre de pe sticla care ne desparte de restu si realizam cat am pierdut, ce am pierdut.