Are we happy now ?

Spune-mi, defineste fericirea. In contextul actual ce reprezinta ea intr-o societate zugrumata de stereotipuri. E    orgasmul platit cu tarfa din colt, betia de sambata seara cu prieteni in club, e telefonul de ultima generatie care l-ai primit de la parinti, masina care e de asemenea platita de ei. E faptul ca esti acceptat de societate ca fiind la moda, cand implinesti toate ,, standardele'' pe care le inghiti ca o curva proasta fara sa iti pese de faptul ca iti pierzi personalitatea? Asta sa reprezinte fericirea? E prea multa masa gri in jur, fara cuvant si fara nimic de spus. O stare deplorabila, universal acceptata ca fiind normalitate face din toti slavi robotici fara discernamant.  S-a fie asta maladia zilelor noastre?

Sick Dream

În întuneric apari, ca o fantasmă a minţii mele bolnave, asemeni unei pete de culoare în mijlocul unui gri. Mă simt sedus. Eşti reală? Eşti întruchiparea celor mai adânci fanţezii . Aproape goală, te apropii, mă înciţi, mă laşi să cad pradă tentaţiei. Reiei acest joc bolnav din care nici unul nu are scăpare. Coliziunea trupurilor noastre face ca fantezia să devină efectivă. Trupul ţi-e'o mare agitată de orgasm. Iar când totul se stinge, fumul ţigării se înaltă în umbre diforme spre tavanul gol. Dar stai ! .. derapez ! emoţional, efectiv e doar un vis bolnav.

gestures and other shit





Privesc febril cum lumina străbate geamurile și se oprește în cana de cafea. E prea amară. Indiferent de cât zahăr aș pune nu-i pot modifica gustul. Mă simt fustrat din cauza asta. Tigara, pierdută prin scrumier ă arde în tăcere. E atât de liniște încât îmi pot auzi inima cum bate. Mă ridic și o sticlă goală cade de pe masa alăturându-se mormanului de jos. Îmi dau seama de starea mea, de sentimentele mele, dar sunt prea orgolios să recunosc...

Caderea in pacat

O singură atingere a fost suficientă. Păcatul, asemeni unui virus s-a strecurat prin arterele mele fisurat temelia conceptelor mele, credințelor și personalității mele. Prin miile de fisuri create m-am prelins mai jos de rădăciniile existenței spre propriul iad, acolo unde întunericul m-a înconjuarat. Am inspirat adierea lui rece și morbidă și l-am facut parte din mine....

Te provoc

Înveşmîntată în alb alergi prin bălţi pline de otravă, lacrimi şi picături de ploaie, iar stropii care îţi cad pe haine rup fragmente de  din inocenţa ta. Priveşti descumpănită spre locul în care mă găseai de fiecare dată, dar eu nu sunt acolo. Nu mai sunt acelaşi aşa că după fotografia mea pe care o ai în minte nu mă mai poţi găsi. Lasă vechiul eu să piară, iar apoi caută-mă, haide, caută-mă. ( te provoc)!



scena I

Fiecare rază de lumină cade răpusă de umbra care creştea cu fiecare păcat. Suma regretelor mele înalţă pereţi negri spre cer, bolte cu picturi sinistre, iar pe clapele unui pian prafuit degete fantomatice dau naştere unor acorduri psihotice. O scenă goală , sute de scaune pline de praf, altă dată ocupate de anonimi care priveau cu un interes fătarnic desfăşurarea fiecărei scene din această operă. Acum au plecat cu toţii, am rămas doar eu şi tu pentru ultima reprezentaţie. Într-un colţ sub un reflector, stau fumînd o ţigară, acum ţigara dinainte, altă dată fiind ţigara de după.

Gusta laconic din mine

........zaci întinsă pe pat. Trupul tău gol pe care luna îşi aruncă lumina. Nuditatea ta perfectă mă tentează la desfrâu. Buzele tale înfigurate gustă laconic din trupul meu gol. Un suflet indecis, de o feminitate sublimă, mă provoacă să cădem în păcat. Iar acum eu îl repezint, păcatul adamic, iar tu, eva, o victimă a febrilităţii mele. Dorinţa trivială, senzaţia absolută, orgasm. Gemete tardive încă rasună, apoi tăcerea le i-a locul. Întinsă lânga mine mă inhalezi din priviri....